Când bullyingul devine negociabil: suspiciuni grave la Questfield International College

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri clare, structurate și susținute de politici instituționale riguroase. Gestionarea adecvată a acestor situații este esențială pentru protecția psihologică și emoțională a elevilor, precum și pentru asigurarea unui climat educațional sigur și incluziv. În lipsa unor intervenții documentate și asumate, consecințele pot fi grave și de durată, afectând nu doar elevii direcționat vizați, ci și întregul colectiv școlar.

Când bullyingul devine negociabil: suspiciuni grave la Questfield International College

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență oficială și relatări ale familiei unui elev, aduce în prim-plan un caz de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform materialelor analizate, sesizările scrise multiple adresate conducerii, cadrelor didactice și fondatoarei instituției nu au generat răspunsuri scrise sau măsuri concrete, documentate și implementate, iar situația ar fi escaladat, inclusiv prin utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire. Un moment definitoriu al gestionării cazului este reprezentat de o afirmație atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, care exprimă, potrivit familiei, o poziție ce ar putea fi interpretată ca o presiune indirectă pentru retragerea elevului afectat.

Bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Conform informațiilor furnizate, elevul vizat a fost expus zilnic unor comportamente agresive, precum jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor. Familia a transmis numeroase sesizări oficiale, prin e-mailuri detaliate către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și clarificări scrise. Din analiza corespondenței și documentelor puse la dispoziție redacției nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete, monitorizare formală sau sancțiuni aplicate. Intervențiile invocate au fost descrise ca fiind preponderent verbale, informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune documentate.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de hărțuire

Un aspect central al cazului îl reprezintă utilizarea repetată, în colectivul școlar, a unei etichetări medicale degradante, sub expresia „crize de epilepsie”, folosită cu scopul de a ridiculiza și marginaliza elevul. Specialiști consultați de redacție subliniază că această formă de stigmatizare medicală, indiferent de existența unei diagnostice reale, constituie o formă severă de violență psihologică și hărțuire agravată. Documentele indică faptul că aceste comportamente au fost cunoscute de cadrele didactice, fără a exista intervenții ferme și documentate pentru a le opri. Pe parcursul perioadei analizate, familia a sesizat în mod repetat această problemă, solicitând protecția confidențialității și măsuri concrete, însă fără a primi răspunsuri scrise sau măsuri aplicate cu efect.

Presiunea asupra familiei și posibilă excludere mascată

În contextul lipsei unor intervenții instituționale eficiente, familia afirmă că a resimțit presiuni explicite sau implicite pentru a retrage copilul din școală, fiind adresate mesaje cu sensul „dacă nu vă convine, puteți pleca”. Aceste afirmații, atribuite fondatoarei Fabiola Hosu în cadrul unui dialog direct, reflectă, potrivit analizei editorialului, o deplasare a discuției de la protecția copilului la considerente de natură contractuală și economică. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial școlii în legătură cu aceste afirmații, însă până la momentul publicării nu a fost transmis niciun răspuns scris care să confirme sau să infirme conținutul relatărilor.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Documentele analizate includ solicitări explicite ale familiei privind respectarea confidențialității informațiilor sensibile, pentru a proteja echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, redacția a identificat relatări conform cărora aceste date ar fi fost divulgate în mediul clasei, ceea ce ar fi generat situații în care elevul a fost interpelat public în legătură cu sesizările transmise conducerii. Experții consultați atenționează că astfel de practici pot constitui presiuni psihologice instituționale și afectează negativ climatul educațional.

Gestionarea formală versus informală: un formular în locul unei decizii instituționale

Ca răspuns la sesizările scrise, conducerea școlii a prezentat un document de tip Family Meeting Form, rezultat al unor întâlniri, care însă nu conține elementele esențiale pentru o decizie instituțională cu caracter obligatoriu și verificabil: nu sunt indicate responsabilități clare, termene de implementare, sancțiuni sau măsuri concrete. Comparativ cu standardele administrative uzuale, acest formular pare să reflecte o gestionare formală a aparențelor, mai degrabă decât o intervenție efectivă. Lipsa unor documente suplimentare care să ateste planuri de intervenție, rapoarte de monitorizare sau decizii scrise asumate ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea răspunsului instituțional.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Relatările familiei și documentele analizate indică faptul că învățătoarea și cadrele didactice au fost martori direcți ai comportamentelor agresive, care au continuat în mod repetat în prezența lor. Lipsa unor reacții ferme, consemnate oficial, a contribuit la transmiterea unui mesaj de toleranță față de bullying. Redacția evidențiază că, în situații de acest tip, „nu am știut” nu reprezintă o justificare plauzibilă, mai ales în contextul sesizărilor oficiale și repetate. Normalizarea fenomenului, prin răspunsuri verbale fără măsuri concrete, perpetuează conflictele și afectează climatul educațional.

Răspunsul instituțional sub presiune legală

Un moment definitoriu al schimbării atitudinii conducerii școlii ar fi intervenit abia după implicarea unei echipe de avocați a familiei și transmiterea unor notificări cu caracter juridic, la peste opt luni de la primele sesizări. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării unor reacții oficiale și prioritatea acordată protecției copilului în absența presiunii legale. Această situație este ilustrată în detaliu în ancheta publicată pe EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Sesizările scrise ale familiei privind bullyingul și stigmatizarea medicală au fost frecvente și documentate;
• Nu există dovezi clare ale unor măsuri administrative scrise, sancțiuni aplicate sau planuri de intervenție implementate și monitorizate;
• Comunicările instituției au fost preponderent verbale și informale, fără trasabilitate oficială;
• Stigmatizarea medicală, considerată de specialiști o formă gravă de hărțuire, a fost tolerată în mediul școlar, fără reacții ferme;
• Familia a resimțit presiuni pentru retragerea copilului, iar confidențialitatea datelor sensibile nu a fost garantată;
• Răspunsurile instituționale semnificative au apărut doar sub presiune legală, după implicarea avocaților;
• Aceste elemente ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție și responsabilitatea efectivă a Questfield Pipera în gestionarea situațiilor de bullying.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri instituționale asumate și documentate, cazul relevă potențiale deficiențe grave în modul în care o instituție privată care promovează valori înalte de siguranță și excelență educațională răspunde unor situații critice ce implică siguranța emoțională a elevilor săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro